#cum #afost #la #desperadosparty

Dupa cum stiu apropiatii, de ceva timp, eu si David detinem o soparlita numita Ilie. Am fost mai mult decat incantata cand am vazut animalutul in acvariu, mai ales ca de secole imi doresc un sufletel si nu am cum sa-mi iau din lipsa de timp si spatiu. Ilie face parte din campania relansarii berii Desperados in Romania, pozitionata ca un brand „wild” si neconventional.

Eu, personal, stiu de berea cu tequila de mai bine de 2 ani, cand prietena mea cea mai buna s-a intors din Franta cu obsesia acestei noi descoperiri. Nu stia de ea pana cand a incercat-o pe Coasta de Azur si cum a ajuns pe meleaguri natale a trebuit sa o cumpere.

O saptamana lunga

Ok, sa trecem in revista pe unde a mai umblat Tina zilele astea:

Vineri, 1 aprilie, am castigat o invitatie la piesa „Cafeneaua”, oferita de Teatrul Masca. M-a impresionat domnul Mihai Malaimare in rolul lui Pantalone si fara de care, probabil, piesa nu mi-ar mai fi placut atat de mult.

Povestea a sase barbati, care cad prada iubirii fata de o americanca, starneste amuzament si simpatie din partea publicului, impletind tehnici clasice de teatru cu muzica si interactiune directa cu publicul. Si va zic de pe acum, teatrul Masca o sa ajunga departe pe online.

Sambata, 2 aprilie, am fost la Body Mind Spirit Festival, la standul Sport pentru Viata. Cum a fost acolo, vedeti aici si aici.

Let’s do the ZUmba – un eveniment caritabil dedicat Adrianei Poteleanu

Sambata a avut loc evenimentul “Let’s do the ZUmba”, un eveniment caritabil dedicat campioanei Adriana Poteleanu.

Pe scurt, Adriana Poteleanu are numai 18 ani si e multipla campioana la gimnastica aerobica. Din pacate ea nu-si mai permitea sa-si plateasca studiile la centrul din Deva, iar aici au intervenit oameni frumosi ca Diana Oprea, care i-a descoperit povestea si a organizat un eveniment dedicat strangerii de fonduri pentru cauza ei.

Sluga la doi stapani, o comedie altfel

Joi seara, am avut placerea sa merg la Teatrul Masca, la invitatia lui David via Chinezu, la spectacolul Sluga la doi stapani, in cadrul #mascatweetmeet.

In ciuda „vicisitudinilor” intampinate din cauza orei spectacolului, ma bucur ca m-au tinut plamanii sa prind o comedie pe cinste. Cu rusine, recunosc ca am mai fost o singura data pana acum la Teatrul Masca, la spectacolul Venexia si m-am bucurat sa regasesc cativa dintre actori si in aceasta piesa. Din pacate, unul din criteriile pe care le am cand ma duc la teatru este si proximitatea, de aceea, cele mai multe vizite le-am facut pana acum TNB-ului si Teatrului Foarte Mic.

Cu Teatrul Masca m-am mai intalnit si la metrou, unde, fiind tot timpul grabita, nu am putut sta sa privesc spectacolul. Insa l-am retinut astfel ca fiind un teatru neconventional, ceea ce a dovedit-o inca o data prin organizarea unui spectacol pentru bloggeri si twitteristi. Chiar daca pentru noi, cei din breasla, termenul de online e ceva extrem de comun, in cazul institutiilor consacrate, el e inca privit cu suspiciune si cu superficialitate, fara a i se acorda atentia cuvenita. De aici si neconventionalul gestului organizarii unui asemenea spectacol. Domnul Mihai Malaimare mi-a castigat aprecierea pentru deschiderea de care a dat dovada.

Coracon latino

Nu am pic de spirit latino in mine. Am descoperit rock-ul in adolescenta si de atunci nu l-am mai lasat. Iar muzica “dubioasa” si “emo”, pe care o ascult, nu are absolut nicio legatura cu ritmurile dezlantuite de salsa.

Aseara in cadrul inaugurarii clubului de dans Oportunidad, ce a avut loc la « La Scena », recunosc insa ca m-am simtit surprinzator de bine.

Mai am de lucrat la rotiri, prilej cu care imi cer scuze fata de cei 20 de oameni pe care i-am calcat, insa cei 4 pasi de baza ii stapanesc destul de bine (insert smug smiley here).

Multumesc domnului Tunaru pentru invitatie si cine stie, poate o sa ma vedeti in curand miscandu-ma cel putin la fel de bine ca Suzana :))

Pentru detalii despre stiluri de dans, tarife si locatie, click aici.

Zooombie, zooombie!

Ieri am fost la concertul de la Zone Arena unde am petrecut o seara cu  The Cranberries , la invitatia celor de la GreenPixel carora le foarte multumesc.

Dolores O’Riordan la aproape 40 de ani m-a uimit prin naturalete, iar prezenta ei scenica te duce cu gandul mai degraba la o adolescenta care topaie si danseaza in fata oglinzii, decat la o femeie casatorita de 15 ani, asa cum a mentionat la inceputul spectacolului. Cu o rochita roz, dar pastrand aspectul rockish, solista a reusit sa ne bage intr-o stare de reverie dulce pe melodii precum Dreaming my dreams, Linger, Can’t Be With You, Ode to my Family  si sa starneasca tropaitul multimii pe piesele Wanted, Promises, Salvation.

Bineinteles ca pe Zombie mi-am pierdut vocea ca si restul fanilor formatiei irlandeze. Unul din visele copilului teribilist care isi scotea tatal din minti cu volumul dat la maxim si tipa „Zooombie, zoooombie” s-a implinit. Totul s-a terminat prea repede pe acordurile arhicunoscutului cantec „Dreams” si cu promisiunea formatiei ca se va intoarce in curand in Romania.

Rugby-Tag cu twitteristi si bloggeri

Ieri am fost cu donsoara Irina la Turneul Metropolitan de Rugby, competiţie organizată de Galaxia Sport şi Asociaţia Metropolitană în colaborare cu Federaţia Română de Rugby, ce a avut loc la complexul sportiv de la Arcul de Triumf, sa sustin echipa bloggerilor.

Echipa barbatilor de Esenta Tare a fost formata din:  @AlexTunaru, @AndreiBicky,  @aurasmihai, @Andrei_Stanciu,  @Btholteanu,  @CezarV, @davidpripas,  @JackRider, @make2000, @unuZisRhn,  @Rekinoo, @Turambar. Singura fata din competitie, Daniela, membra a echipei bloggerilor, a facut fata cu brio, din punctul meu de vedere, provocarii unui sport masculin.

Degetele batatorite de tastatura ale baietilor s-au descurcat cu mingea onorabil, in lipsa unor antrenamente si in fata unei concurente dure: jandarmii si pompierii. In conditiile in care domnul Tunaru a inscris un eseu,  meciurile s-au terminat cu 40-0 (pentru jandarmi) si 35-5 (pentru pompieri). Fetele din tribuna, adica @ioana_plopeanu si @cristudor au fost insa mandre de prestatia baietilor:D

Declaratii ale baietilor gasiti aici.

Pozele facute de donsoara Irina, pot fi descarcate de pe transfer.ro

Noaptea corporatistilor amatori sau Jack Daniel‘s Music Club Awards

Ieri am fost la Jack Daniel‘s Music Club Awards, o competitie de muzică pentru corporatisti. In traducere libera au fost invitati angajati din diverse domenii cu valente muzicale sa isi reprezinte compania intr-un concurs sustinut de Jack Daniel’s.

Am sustinut din toti ranunchii, alaturi de fostii mei colegi din GreenPixel, trupa StereoBites, formata din: Magdalena Zander (voce),  Gabriel Boaca (voce + chitara), Alex Smeu (chitara), Sebastian Cochinescu (clape), Alin David (bass)
Marius Deak (tobe).

Awesome Rammstein

Aseara am fost si eu la Tuborg Green Fest, la Romexpo, unde capul de afis erau bineinteles Rammstein. Am ajuns undeva pe la ora 17, deci am prins cam tot ce se poate prinde: de la Anathema, Stone Sour, Alice in Chains si bineinteles motivul si pentru care mi-am luat bilet, Rammstein.

Anathema au fost prea putin bagati in seama de catre public, poate si datorita caldurii infernale de afara care ne brazda tricourile negre. Stone Sour, spre surprinderea mea sunt foarte faini live si stiu sa comunice cu publicul, dovada fiind cercul imens care s-a creat in fata mea si un pogo facut ca la carte de catre spectatori. Eu eram cunoscatoare a unor piese mai comerciale, insa playlist-ul de aseara mi-a schimbat impresia de trupa usurica care se poate asculta oricum si oriunde.

Nu am fost niciodata fan Alice in Chains. Dupa concertul de aseara, nici nu o sa devin. Solistul afro insa mi s-a parut cel putin iesit din comun si l-am apreciat pentru show, in ciuda faptului ca e o muzica inventata de albi pentru alti albi furiosi.

Review weekend

Sambata am fost la Noaptea lunga a filmelor scurte. De aici am plecat cu imaginea unei vedete de filme porno, acum ajunsa cred, la 100 de ani, care a lasat toata sala cu gura cascata si un filmulet francez genial care m-a facut sa rad in hohote. Apoi, manata de caldura infernala a salii am fost nevoita sa ma mut pe terasa de La Motoare. Pacat, intrucat nu planuiam sa stau numai pana la ora 10.

Ieri a fost ultima zi de la IRB Nations Cup si meciul Romania – Italia, ce s-a jucat la Stadionul Arcul de Triumf, de altfel si primul meci de rugby la care asista si persoana mea non-violenta. Multumita explicatiilor repetate date de David si Alex, am reusit sa inteleg in mare regulile,  sa ma entuziasmez de fiecare faza si sa aplaud in picioare la finalul partidei, castigata de Romania cu 27 la 22. Namibia s-a urcat pe podium pe locul 1 pe minunata melodia a lui Queen si focuri de artificii.