Sluga la doi stapani, o comedie altfel

Joi seara, am avut placerea sa merg la Teatrul Masca, la invitatia lui David via Chinezu, la spectacolul Sluga la doi stapani, in cadrul #mascatweetmeet.

In ciuda „vicisitudinilor” intampinate din cauza orei spectacolului, ma bucur ca m-au tinut plamanii sa prind o comedie pe cinste. Cu rusine, recunosc ca am mai fost o singura data pana acum la Teatrul Masca, la spectacolul Venexia si m-am bucurat sa regasesc cativa dintre actori si in aceasta piesa. Din pacate, unul din criteriile pe care le am cand ma duc la teatru este si proximitatea, de aceea, cele mai multe vizite le-am facut pana acum TNB-ului si Teatrului Foarte Mic.

Cu Teatrul Masca m-am mai intalnit si la metrou, unde, fiind tot timpul grabita, nu am putut sta sa privesc spectacolul. Insa l-am retinut astfel ca fiind un teatru neconventional, ceea ce a dovedit-o inca o data prin organizarea unui spectacol pentru bloggeri si twitteristi. Chiar daca pentru noi, cei din breasla, termenul de online e ceva extrem de comun, in cazul institutiilor consacrate, el e inca privit cu suspiciune si cu superficialitate, fara a i se acorda atentia cuvenita. De aici si neconventionalul gestului organizarii unui asemenea spectacol. Domnul Mihai Malaimare mi-a castigat aprecierea pentru deschiderea de care a dat dovada.

Sluga la doi stapani este o comedie ce se bazeaza foarte mult pe comicul de situatie: cazaturi, topaieli, tipete si nu isi propune sa starneasca dileme existentiale dupa vizionare. Eu sunt mare amatoare de drame si mai degraba de alt gen de umor, deci recunosc ca nu m-am regasit complet in genul acesta de piesa. In ciuda acestor preferinte, spectacolul este unul foarte reusit si vi-l recomand cu tot sufletelul meu.

Pe scurt, plasata intr-o Venetie hippie, actiunea piesei se desfasoara in jurul incurcaturilor starnite de sluga Truffaldino, ce decide sa-si ia doi stapani. Eu i-am remarcat pe: Andrei Gonczi care e absolut genial in rolul lui Truffaldino, Alina Craita in rolul Smeraldinei si Valentin Mihalache, despre care, pana la sfarsitul piesei, am presupus ca e trecut de 45 de ani, atat de bine s-a transpus in pielea doctorului Lombardi.

Mi-a placut inserarea unor elemente specifice online-ului de genul: Ea e cu blogurile, din astea! sau Format C doua puncte , personalizari ale piesei, care au aratat interesul de a castiga audienta si de a se mula pe interesele ei specifice.

Cu aceasta piesa, pentru mine s-a dovedit intr-adevar un teatru altfel.

Puteti urmari Teatrul Masca pe twitter si pe blog.