Rango – un film, nu o animaţie

La invitaţia lui David, am petrecut ieri o seară faină în compania ciocolatei Anidor, la sala VIP din Afi Cotroceni in cadrul evenimentului #anidormovie.

Rango, filmul pe care urma sa-l vedem, se anunta  ca fiind o comedie usurica, asa ca dupa serviciu, fara prea mult efort din partea neuronilor. Inarmata cu febra din dotare, am pornit de la premisele ca o sa ma hahaiesc si o sa mananc cantitati industriale de ciocolata. Numai a doua s-a dovedit adevarata.

Filmul nu este unul usor, din contra. De la primele secunde vocea lui Johnny Depp te anunta ca vei avea parte de altceva. Faptul ca debutul mi-a amintit de unul din filmele mele preferate si anume Naufragiatul (Tom Hanks) si inceputul cu iz filozofic, complet diferit de animatiile obisnuite, m-a transformat din prima intr-un spectator tintuit in scaun.

Pe mine m-a impresionat cel mai mult respectul de la final al sarpelui Jake fata de Rango, din nou amintindu-mi de un personaj negativ drag mie si anume inspector Javert.

Replici inteligente si glume savuroase, o animatie excelenta, o poveste frumoasa despre cum se nasc legendele si despre gasirea identitatii, fac din Rango un must-see pentru cei mici, dar si un film bun pentru cei mari.

Si cred ca odata cu Rango, in ceea ce priveste filmele de animatie, „we’re experiencing a paradigm shift”.

P.S. Sa mai spun ca eu sunt iubitoare de ciocolata si ca am devorat doua Anidor cu alune? Nu cred ca are sens :))