I am Jack's wasted life.

Optimism is overrated!

Posted in It's me, your conscience by Valentina Florea on August 15, 2010

Inainte ideea de optimism era privita cu indoiala si cat timp a durat curentul emo, cel putin, intrase intr-un con de umbra. De cand a inceput insa criza, pentru o rata a sinuciderilor mai mica, optimismul e un lait motiv al societatii. Peste tot incurajari si imperative ce indeamna in a vedea partea plina a paharului.

Optimismul s-a intins si a creat isterie in toate domeniile, pesimistii fiind pusi la colt si torturati de vesnica afirmatie: dar nu e bine sa fii pessimist. De parca sufar de vreo boala, de care ma pot trata, dar refuz sa-mi vad medicul! Mi-e dor de vremurile in care pesimismul meu chiar daca apreciat indeosebi de oamenii cu plete si bratari negre, macar era tolerat de restul societatii. Intr-adevar “bolnavii” sunt condamnati sa nu se entuziasmeze. E o regula autoimpusa dupa ce si-au dat seama de nonsensul expectantelor prea mari.

Optimismul a devenit cerinta de angajare (bine, asta daca nu lucrezi intr-o mina sau la pompe funebre ca acolo clar nu o sa ti se ceara), in domeniul in care activez si in cele conexe lui, pretentie pe care o gasesc de-a dreptul absurda. Din contra, mi se pare ca atunci cand esti pesimist, iei in calcul si esecul si drept urmare esti precaut, iar in momente de criza te panichezi mai putin, fiind mai rezistent la stres.

Pesimistul nu e niciodata dezamagit. Pesimistul nu simte cum i se prabuseste lumea incetul cu incetul, pentru ca odata fiind in situatia asta s-a lecuit definitiv. Pesimistul nu se bazeaza pe zambete largi pentru statusul lui social, ci pe increderea in fortele proprii si pe permanenta constientizare a tuturor detaliilor nefaste care le scapa optimistilor. Asadar, plictisita si sictirita de acest optimism fals, servit cu lingura, intr-un context economic si politic care numai motive de optimism nu ne da, declar razboi celor care ma privesc de pe norisorii lor roz.

Anunțuri

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sanyi said, on Octombrie 5, 2010 at 2:36 pm

    peste 2 zile e ziua mea… dar nu ma mai gandesc nici macar la coruri afoane de prieteni, pentru ca de ceva vreme am inteles ca substantivul denumit asa frumos, si-a pierdut semnificatia, nereusind sa treaca dincolo de barierele superficialitati noastre molipsitoare sau de interese de tot felul. Nu mai cred nici in iubire, pentru ca am inteles ca sentimentul inseamna doar conditionare si posesivitate… si o simpla atractie fizica.
    Sunt fericit ca am trait si gustat acel sentiment minunat… lipsit de conditionare, dar sunt trist pentru ca am redescoperit in mine conditionarea…
    Traiesc prins intre 2 lumi si prefer de multe ori sa contemplez detasat (lipsit totusi de admiratie) „tiparele umane” marcate de „evolutia societatii” in care traim…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: