Turul lumii in cateva minute
Mi-ar fi placut sa mananc un croissant pe riviera franceza, in barul acela din portul din Cannes, unde barbatul grizonat se serveste cu un expresso si un ziar al carui articol incepe cu Aujourd’hui. Ne plimbam printre stradutele pavate caramiziu ale Lyon-ului si imi pun palma cuprinzand cladiri departe. Nu mai trebuie sa cumpar vederi la un euro. Musc cu pofta din wurst-ul urias din fata primariei din Viena si imi aprind o tigara cu mana inghetata. E liniste si cladirile lui Gaudi par sa se miste in vantul molatic. Palmierii sunt si ei somnorosi in dimineata asta. Parca ar merge sa stau sa privesc Monaco-ul de undeva de sus. Daca m-as pune in iarba din fata turnului Eiffel probabil as putea sa dorm. Ce n-as da sa dorm. Si gondole sa treaca lin amintindu-mi inca o data ca acel Casanova nu e un mit. As zambi trecand podurile din Buda si Pesta si s-ar face iar seara intr-un oras luminat. M-as rataci si n-as mai da drumul la GPS. Iar casutele din turta dulce din centrul Frankfurtului s-ar scalda si ele in intuneric si pace. Poate asa as putea iar sa dorm fara vise. Doar un Marburg cu castele si cetati sa ma vegheze si sa-mi zica: gata, poti sa dormi. Munchen, am asa un chef de duca.
Awesome Rammstein
Aseara am fost si eu la Tuborg Green Fest, la Romexpo, unde capul de afis erau bineinteles Rammstein. Am ajuns undeva pe la ora 17, deci am prins cam tot ce se poate prinde: de la Anathema, Stone Sour, Alice in Chains si bineinteles motivul si pentru care mi-am luat bilet, Rammstein.
Anathema au fost prea putin bagati in seama de catre public, poate si datorita caldurii infernale de afara care ne brazda tricourile negre. Stone Sour, spre surprinderea mea sunt foarte faini live si stiu sa comunice cu publicul, dovada fiind cercul imens care s-a creat in fata mea si un pogo facut ca la carte de catre spectatori. Eu eram cunoscatoare a unor piese mai comerciale, insa playlist-ul de aseara mi-a schimbat impresia de trupa usurica care se poate asculta oricum si oriunde.
Nu am fost niciodata fan Alice in Chains. Dupa concertul de aseara, nici nu o sa devin. Solistul afro insa mi s-a parut cel putin iesit din comun si l-am apreciat pentru show, in ciuda faptului ca e o muzica inventata de albi pentru alti albi furiosi.
Scrisoare
Ploua cu flori atunci…
Eram fragezi, cu carnea încă negustată nici măcar de vânt.
Zilele acelea de tinereţe irosită pe buze, pe cer şi pe cretă…
Nu-mi amintesc ce înseamnă să zâmbeşti…
De parcă nervii mei faciali hibernează într-o perpetuă neclintire.
Au dispărut zâmbetele.
Peste tot numai râsete,
Descărcări nervoase ale unor chipuri putrede.
Mi-e dor de noi, mi-e dor de mine,
Cu moartea veşnic suflându-mi în ceafă.
Tin minte buzele cărnoase si respiraţia caldă,
Aburind geamuri.
Nu mai pot desena cu degetele,
Îngheaţă sticla numai când mă apropii.
Viaţa e pustie fără mine,
Şi nu pot vomita odată copilul ăsta mort.
Mă doare stomacul teribil de la cadavru,
Aşteptând un al doilea Hristos.
Nu pot atinge fundul cu monstrul ăsta în mine!
Tu cum te mai simţi?
Nu te simţi balonat în zilele cu soare?
Am revăzut ieri luna…
Stelele pe care le priveam
în farmec, în linişte şi în somn…
Nu te-au uitat.
Eu nu te-am uitat.
Aceasta este o dedicatie pentru domnul Tunaru, care mi-a dedicat postul acesta. Poezia este scrisa cam in aceeasi perioada in care Alex inca visa la sani. Adica a long time ago.
Review weekend
Sambata am fost la Noaptea lunga a filmelor scurte. De aici am plecat cu imaginea unei vedete de filme porno, acum ajunsa cred, la 100 de ani, care a lasat toata sala cu gura cascata si un filmulet francez genial care m-a facut sa rad in hohote. Apoi, manata de caldura infernala a salii am fost nevoita sa ma mut pe terasa de La Motoare. Pacat, intrucat nu planuiam sa stau numai pana la ora 10.
Ieri a fost ultima zi de la IRB Nations Cup si meciul Romania – Italia, ce s-a jucat la Stadionul Arcul de Triumf, de altfel si primul meci de rugby la care asista si persoana mea non-violenta. Multumita explicatiilor repetate date de David si Alex, am reusit sa inteleg in mare regulile, sa ma entuziasmez de fiecare faza si sa aplaud in picioare la finalul partidei, castigata de Romania cu 27 la 22. Namibia s-a urcat pe podium pe locul 1 pe minunata melodia a lui Queen si focuri de artificii. (more…)
Oda Bucurestiului
Bucuresti e casa pe care nu am avut-o niciodata.
Bucurestiul e dezgustator si gol de intelesuri ca o curtezana batrana, parasita printr-un cartier decojit al Venetiei, dar in momentul in care te apropii de ea, nu poti sa nu observi frumusetea bruta de care odinioara dadea dovada si care pana si acum te acapareaza intr-o vraja cenusie, de care nu poti scapa.
Bucurestiul e unul din cele mai frumoase locuri prin care te poti plimba prin ploaie. E starea aceea de degradare ascutita care cu cat se cufunda in apa, descoperi cat de bine rezoneaza cu sufletele care-si petrec vietile mici, ascunzandu-se dupa acoperisuri.
Bucurestiul pare purgatoriul sufletelor damnate, care cu cat se scufunda in mizeria strazilor, se regasesc si nu-l mai pot parasi.
Bucurestiul e precum iubirea adevarata: esti prea tanar cand o descoperi si ai nevoie sa tot pleci, doar pentru a te intoarce de fiecare data pentru inca o clipa de uitare de sine.
P.S. Postul a pornit de la o leapsa pe care am gasit-o pe blogul lui Tunaru, pornita de Andreea.
Street Delivery
Anul trecut am fost pentru prima data la Street Delivery si am descoperit atunci o strada plina de oameni frumosi care isi doresc sa transforme spatiul public intr-un loc al imaginatiei si al jocului.
Anul acesta am descoperit magia pe care o poti crea doar cu o usa, o cada si un dulap la Apartamentul in Strada al lui iulianv unde am ascultat poezii citite la microfon din cand in cand:)), am baut o limonada delicioasa si m-am bucurat de internetul oferit de gazduire.ro, care a si sprijit evenimentul.
De abia astept povestile de anul viitor de pe Arthur Verona.
Haos
Doamne ce fierbinte e cafeaua asta. As pleca la mare. Gata, jur ca nu mai mananc jeleuri. Gandeste Tina, gandeste. Tigara asta este asa buna. Nu m-as lasa de fumat. Oara ce mai face? Mi-e dor sa bem cafeaua impreuna si sa ascult jazz-ul ala plangacios, fara linie melodica. Ah, lua-te-ar dracu de musca. Si doar le-am zis sa inchida geamul. Vai ce frumos ar fi sa ascult iar valurile si sa nu ma gandesc la nimic. Oare aia era fericirea? Parca ar mai merge o cafea. Doamne ce obosita sunt. Ah, iar am 50 de mailuri. Uite alt idiot pe twitter. Asta n-are ce face? Tu-ti mama ta de musca. Tina ai zis ca te gandesti. Vai ce dor mi-e de ea. Neata, vrabiuta. Nu vrei sa facem schimb de locuri? Eu ciripesc, tu gandesti. Nu mai am decat 3 tigari? Oare sa-mi iau si niste covrigi de la metrou? Nu, nu, trebuie sa ma grabesc. Asa, sa ne gandim deci. Neataaa, vrei o cafea? Vai ce cald e. Lasa, ca ma gandesc pe autobuz. Sa mananc acum ceva ca dupa aia sigur nu mai am timp sau uit. Iar nu-mi gasesc cheile. Unde imi e mobilul? Hai ca mai bag o piesa si ies. As mai fuma o tigara. Lasa ca fumez pe drum. Concentreaza-te! Aragazul asta e asa murdar. Gaini crescute in conditii optime? Cheile! Vai, cate am de facut azi. Ih, mi s-o blocat google calendar-ul. Trebuia sa fiu undeva. Sigur trebuia sa fiu undeva. Ce fain canta gagica asta. Oare ce mai face artarul din fata casei? Nu m-am mai uitat la el de 5 ani.Ah, sa dau mailul ala. Ce-mi mai placea artarul din fata casei. Pacat ca nu ma mai pot juca de-a v-ati ascunselea.
Ce faci cand nu stii ce sa faci
M-am contrazis cu cineva pe tema ca exista momente in care chiar habar n-ai ce vrei sa faci. Argumentul suprem al persoanei era ca exista in capatana ta macar pentru o fractiune de secunda ceva care iti spune asta urmeaza sa faci, doar ca tu nu o asculti, pentru ca dupa acea fractiune de secunda urmeaza altele care iti spun milioane de alte lucruri si o fac sa se piarda in amalgamul de ganduri. Voi ce credeti? S-a inventat degeaba cuvantul confuz?
Valeu maica, iar ai uitat sa scrii pe blog
Deci ce am mai facut eu intre timp:
– Am terminat de organizat CNSC-ul si site-ul minunat care mi-a dat batai de cap la un moment dat. Poze vedeti aici.
– Mi-ati putut auzi vocea gingasa si tremuranda la Radio3Net, vorbind despre PR-ul Cultural, in calitate de membru Prime.
– Am fost la Strategii Media organizat de Smark, unde am fost cel mai mult impresionata de Nicki Boswell, Director de Research, Initiative Worldwide, care a intarit ceea ce stiam deja: media e reprezentata de digital, iar criza obliga la noi strategii adresate in mare masura acestui mediu.
– Am trecut o fuga si pe la GeekMeet, unde am aflat despre scopul locatiei Bucharest Hubb si in general despre antreprenoriat de la Vlad Stan.
– M-ati putut gasi la standul MakeSense la PR&Ad Fair.
– Nu mi-am cumparat insa nimic de la Boutique Cliche, nu de alta, dar cuiva ii era foarte foame si nu ma lasa sa ma uit in liniste la posetutele dragute.
– l-am vazut pe Jim Bagnola, care m-a inspirat atat pe partea de change management, cat si pe leadership coaching. Si da, in Timisoara logic ca m-am ratacit.
– mi-am scaldat privirile in prezentarea de moda a Mihaelei Drafta.
– am cunoscut oameni faini la prima intalnire a comunitatii trafic.ro si m-am reintalnit cu un om drag mie la prezentarea de la Bursa de Valori Bucuresti, unde am asistat si la inchiderea bursei. (more…)
I am Jack's wasted life. 
leave a comment