Cum fu la SDI 2010

Pentru ca acum detin si poze sa va zic pe scurt cum a fost prima Scoala de Iarna Prime la care am participat.

In primul rand, am avut parte de traineri foarte foarte faini si anume Mihaela Stroe, care ne-a initiat in tainele Comunicarii Nonverbale in Public Speaking, mai exact pornind de la literele prenumelui nostru, am tinut un mic discurs de prezentare despre noi, filmat, si ulterior comentat din punct de vedere nonverbal, un exercitiu pe care-l recomand tuturor, chiar daca e infricosator. Nu mai vorbesc de un discurs fara niciun suport vizual, pentru ca acela e deja pentru avansati, din punctul meu de vedere.

Un al doilea training, cel tinut de Cristian Francu, a constat in notiuni de Time Management.  Merita oricum toate aplauzele pentru cel mai frustrant joc din istorie si anume: incercati intr-o echipa de 20 de oameni sa aduceti cu varfurile degetelor un bat pe sol. Noua ne-a luat in jur de o ora si cred ca am fost chiar rapizi.

Ca un pachet de tigari

Ti-o aprinzi tacticos. E prima. Un pic mai înecăcios la început, dar când vezi prima oară fumul îndepărtându-se fantomatic, fiecare celulă începe să ţi se umple de plăcere. Răsufli rotocoale, din ce în ce mai rapid. Simţi cum plămânii absorb ca un burete fumul, oferindu-ţi senzaţia de preaplin şi plăcere.  Îţi înveleşti papilele în nicotina ameţitoare şi te simţi purtat într-o lume a încântării pe care nu ai vrea s-o părăseşti prea curând. Ieşi pe balcon şi dulceaţa aerului se contopeşte cu amarul tutunului, într-o simfonie a gustului, dedicată parcă numai ţie. A doua, a treia, a patra şi te laşi purtat de clipe, minute şi ore fără să-ţi mai pese de inscripţia pachetului. Priveşti în zare cum vălul negru dispare ca şi cum nici nu ar fi existat. Îţi aşezi scaunul şi priveşti spre azurul infinit, sorbind din nectarul cenuşiu. Ţi-ai dori ca acea clipă să nu se termine vreodată, să rămâi aşa, neclintit, tu şi acea ţigară, să uiţi că s-au inventat vreodată cuvintele, pentru că acea iubire nu poate fi oricum definită. Încă una, încă una şi încă una. Te întorci înspre pachet… 4 ţigări. Ei, lasă că sunt destule! 2 ţigări. Te panichezi. Pui una deoparte şi tragi până la filtru. Ultima. Te intrebi unde s-au dus toate tigarile…

…si-ti dai seama ca a trecut totul si  nu mai ai de unde sa-ti mai cumperi un alt pachet.