I am Jack's wasted life.

Cum m-am hotarat sa emigrez

Posted in It's me, your conscience by Valentina Florea on Noiembrie 17, 2009

Cu ocazia grevei Metrorex, mi s-au dat pret de un drum de jumatate de ora, toate motivele pentru care ar trebui sa-mi fac bagajele si sa plec departe de prea iubita mea patrie. Spre deosebire de domnu Tunaru, eu am gasit imaginea bucurestiului pe timp de greva, complet dezolanta. Autobuzul plin ochi, cu oameni ce privesc in gol si astept urmatoarea curba, in care oricum nu avem unde sa ne rasturnam si un batran cu o basca neagra a carui privire trista m-a infierat tot drumul.

Universitate. Aprind o tigara. Expozitie foto Realitatea la Muzeul de Istorie. Trec fugitiv privirea. Vizavi de Cocor troneaza impunator un afis electoral: Basescu cu bratele deschise si zambind. Daca nu ati mai trecut pe acolo, tin sa va anunt ca zona e in constructii de vreun an si in afara de un magazin cu haine pe colt, in jur, e numai glod. Imi pare rau ca n-am facut o poza ca sa se vada discrepanta dintre cenusiul prafului si pietrele aruncate haotic si verdele panoului imens. Trec peste imaginea sumbra a presedintelei imbratisand saracia. Se aud tocuri alergand si glasuri: „Imi pare rau, am facut mai mult de o ora din Crangasi. Acu’ ajung.” Din cand in cand ma mai lovesc cu umarul de gloata grabita. Doua fete se opresc in fata unei vitrine, ce afiseaza haine pe care oricum nu si le permit. Mi se pompeaza mesaj peste mesaj: „Traiesti bine?”,” Ai salariu mai mare?”, ” Scapa de Basescu.”  Ma gandesc ca mai simplu ar fi sa scape ei de mine.

Ne inghesuim cu totii la trecere. Astept sa aud cate o replica taioasa si sa-mi recapat titulatura de furnal. Crin troneaza pe Unirii. Iar inalt ochii. Cineva ma inghionteste si sfarsesc cu o cizma intr-o baltoaca. Scosul din criza trebuie sa mai astepte.

Dimitrie Cantemir e blocat. Claxoanele imi zgarie pana si ultimul coltisor al mintii ramas nealterat de prea multa realitate. Iarasi blestem ca nu mi-am incarcat destul ipodul. Aprind ultima tigara. Imi pregatesc cei, mai nou, 9 lei. 2 biciclisti se chinuie sa-si faca loc pe pista taiata din trotuar, care oricum nu se mai vede. O masina e cat p’aci sa rada un pieton pe culoarea verde (dupa 2 ore de stat pe loc si eu as rade cativa). Nimeni nu zambeste, cufundati in ipoduri si iphone-uri. Se aud urlete. Iarasi a incurcat cineva traficul. Vanzatorul vorbeste in araba. Zambesc. Dupa ziua de azi, chiar nu-mi mai e frica de vreun atac terorist.

Anunțuri

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Andrei Potorac said, on Ianuarie 25, 2010 at 10:34 pm

    Deprimant. Fa ceva. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: