Despre noua generatie de cupluri
In ciuda faptului ca de dimineata pana seara sunt online, dintotdeauna am fost obsedata de impactul pe care l-a avut asupra relatiilor interumane, plecand de la celebrul MIRC, ajungandu-se acum la sistemele social media, de care suntem cu totii atat de dependenti. Trecand peste toate asa zisele prietenii virtuale, care tin deja de domeniul trecutului, ceea ce m-a frapat in ultima vreme este relatia cuplului atinsa de online.
In primul rand, nu credeam ca o sa vina ziua in care cuplurile se cearta pe facebook. Tineti minte ca asta nu e o critica, ci doar o constatare pe care am tras-o dupa ore intregi petrecute navigand prin social media. Mai nou, daca ii spui iubitului sau iubitei ca ar trebui sa aveti ceva impreuna varianta catel, purcel, masina, casa nici nu ar trebui sa va treaca prin cap. Asta pentru ca noua generatie simte o prea mare responsabilitate in realitate. Asa ca raspunsul mai nou este blogul. Nu m-ar mira ca pe viitor sa se ajunga la cearta: ” Auzi, da’ noi cand ne facem site-ul nostru, ca deja suntem deja de cateva luni impreuna!”. Am mai intalnit si clasicul argument: „Pai am vorbit pe mess. De ce sa te mai sun?”
Fuga asta permanenta de responsabilitate si de confruntarea fata in fata cu problemele noastre ma scoate din minti. S-a ajuns la despartiri printr-un mail (da…nu mai meritam nici macar clasicul sms), cadouri prin glitter graphics, avataruri, poze incarcate, statusuri, toate modalitati care mai de care prin care incercam sa ne manifestam afectiunea. Mai mult, o relatie nici macar nu este oficiala pana cand nu apare macar undeva pe net, intr-un coltisor intunecat, o poza cu alesul/ aleasa.
Asa ca nu va mirati daca intr-o zi o sa va dati seama ca sunteti intr-o relatie, dar nu v-ati mai vazut de cateva saptamani bune. Intr-un final, sentimentul falsei apropieri o sa duca la viitorul prezis de Surrogates, ca tot l-am vizionat recent.
I am Jack's wasted life. 
word!
get in the boat grandma , times are changing , da noua generatie apeleaza la social networks and other crap pentru ca au asa ceva la indemana, inainte nu era asa raspandit deci automat erau folosite metodele de atunci.
nu inteleg cum ajungi tu la fuga de responsabilitate sau confruntare cu problemele de zi cu zi doar pentru ca retelele sociale sunt populare, same shit different day , s-au schimbat mijloacele de comunicare , acum nu mult timp erau scrisori , dupa telefoane , acum social netw….crap.
nu stiu de ce post-ul tau imi aduce aminte de un scurtmetraj de la future shorts:
enjoy
ce dur e micutu! nu am zis ca nu se schimba mijloacele de comunicare. Am zis ca noile mijloace aduc cu ele o mai putina implicare personala, de aici mai putina responsabilitate. gadeste-te la diferenta pe care o implica vorbitul la telefon si vorbitul pe mess. iti este de o mie de ori mai usor sa arunci cu vorbe pe mess decat sa le rostesti. si de aici si fuga. valabil si pentru a face un site impreuna si a plimba un caine impreuna. vremurile se schimba, nu zic ca nu, dar se schimba inspre cat mai putina interactiune adevarata.
cand nu exista telefonie mobila si lumea interactiona prin scrisori tot putina implicare personala era?
Cand e vorba de scrisori, mesaje, si orice alt lucru scris pe lumea asta, mi se pare ca e mai multa implicare personala decat in orice alta situatie. Pentru ca te apuci sa scrii, si nu stii cu ce sa incepi si cu ce sa termini, si citesti si recitesti de sute de ori pana a inchide plicul sau a apasa butonul de Send de la mail.
Pentru ca atunci cand scrii, esti tu cu tine si te gandesti la bine la ce spui acolo… Cand vorbesti cu cineva fata in fata, sau pe orice programel de mesagerie instanta, arunci cuvinte… fara sa le gandesti foarte mult si mai ales, fara a le putea retrage.
Voi prefera intotdeauna sa plimb un caine cu prietenul meu de mana decat sa ii trimit cadouri pe Facebook… dar cand vremurile o cer, pana si un ursulet virtual ar putea salva o situatie…
scrisorile erau inainte pentru a pastra o relatie la distanta. ceea ce am descris mai sus se refera la oameni care se afla in acelasi oras, se pot vedea oricand si oricum, isi pot da telefoane la fel oriunde si oricum si pot sa plimbe un caine impreuna. numai ca in schimbul asta se ajunge la impersonalitate si la mentinerea la o oarecare distanta apeland la cel mai nou trend: internetul. responsabilitatea unor cuvinte spuse face to face si a intretinerii unui caine este de o mie de ori mai mare din punctul meu de vedere decat scrierea unui mail.
cu ce difera o scrisoare fata de un mail ?
cu ce difera o felicitare offline fata de una online?
si eu voi prefera sa plimb un caine decat sa trimit cadouri pe facebook , ambele stiti ca nu sunt un impatimit al mediuliu online , but that’s not the point.
impersonalitate despre care vorbiti voi aici este doar prin prisma si optica voastra , cineva un pic mai tanar nu va fi niciodata deacord cu voi (vezi conflictul generatiilor).
daca va duceti la parinti si ei vor spune ca era mult mai frumos pe vremea scrisorilor
Am impresia totusi ca nu ai citit ce am scris eu…
Diferenta intre o scrisoare si un mail este ca mail-ul ajunge mai repede, si poate ajunge cu mai multe fonturi… si smiley faces.
Diferenta intre o felicitare online si una offline este ca aia online poate sa si cante si sa danseze.
Eu am zis ca astea doua sunt foarte personale, mai personale decat orice altceva… (nu stiu de unde „impersonalitatea” din prisma mea).
Iar cineva un pic mai tanar, e prea tanar si nestiutor… :))
accentul postului era pe fuga de responsabilitate, faptul ca a avea un blog impreuna, sau un cont facebook, twitter impreuna sau a purta o conversatie pe mess nu o sa suplineasca nevoile de baza de intimitate a unei relatii. nu conteaza cum sunt felicitarile online sau cum e scris un mail. e vorba de diferenta de usurinta cu care trimiti oricare dintre cele doua fata de dificultatea de nu stiu…a creste un cactus impreuna, ca sa nu o mai dau pe aia cu pisica impreuna.
„Iar cineva un pic mai tanar, e prea tanar si nestiutor…”
cineva un pic mai batran este obsolete si nostalgic :p :))))
Pe cine faci tu ma batran?
Ei da, Tina. Tu repede, sa faci ordine si pace. „postul meu era despre bla bla bla bla” do we look like we care? Unde-i libertatea de exprimare??? Ce? Ai blog comunist?
Ai innebunit bre. Nici nu-mi mai modereaza wordpressul comentariile:)) Nu stiu exact de ce, dar o sa aflu:)) Doamne fereste-ma sa vreau pace. Imi place la nebunie cand va certati. U r cute and adorable. Doar demonstrez ca eu am intotdeauna dreptate:D Si pana acum Cob nu a reusit sa ma convinga.
tine e … http://is1.okcupid.com/users/410/202/4102022445444324283/mt156454367.jpg
=)) Aproape ca am ramas fara aer de atata ras. Serious thread, serious blog….But… Why so serious?
cu ce sa te conving ma ? :))
„accentul postului era pe fuga de responsabilitate, faptul ca a avea un blog impreuna, sau un cont facebook, twitter impreuna sau a purta o conversatie pe mess nu o sa suplineasca nevoile de baza de intimitate a unei relatii.”
and your point is ? este doar o migrare de la clasicile metode de comunicare la altele noi thats all
evident ca nu o sa suplineasca nevoile de intimitate … oricat de bun ar fi web sex sau whatever … dar faptu ca se folosesc mai mult bloguri, facebook , etc nu inseamna ca oamenii sunt mai iresponsabili sau whatever „Fuga asta permanenta de responsabilitate si de confruntarea fata in fata cu problemele noastre”
tina you are out of date …. http://newsimg.ngfiles.com/103000/103629_B.jpg
eu zic sa nu te mai iei de tine pentru ca http://powerfitcamp.files.wordpress.com/2008/09/serious_cat_2.jpg
Are si Tina dreptatea ei. Pentru ca au aparut aceste multe instrumente de socializare si conectare si dataoria acestei evolutii a comunicarii si a lumii in general, suplinim niste nevoi… Si desi nevoia de a vorbi este suplinita de mess, si nevoia de a vedea beful iubitului poate fi suplinita de un webcam… nu e de ajuns….
Asta cu fuga de responsabilitate nu inteleg nici eu ce legatura are si cu cine… E greu sa cresti un site, trust me. Si am si site si pisica, na. Sunt wonderwoman.
bai deci pe scurt ca sa priceapa tot poporu:
– Ursulet, hai sa facem ceva impreuna.
– Gogosica, ma sperii.
– Hai sa ne luam masina, casa, pisica, etc.
– Gogosica, stiu eu o responsabilitate. Hai sa ne facem un site!
Um. Tot nu am inteles. :))
Toate celelalte necesita bani, site-ul poate produce. Ce treaba are una cu alta? 🙂
of frate e grele. la modul tu de exemplu ii spui iubitului tau (sa-l numim X) ca vrei sa aveti ceva al vostru. Si acum lumea virtuala iti ofera posibilitatea sa scapi de responsabilitate. Pentru ca de fapt creeaza o iluzie a responsabilitatii. Si tu la fel ii poti spune lui x: dar iubire am pus poze cu tine pe facebook. Get the point?
p.s: yes … this bored
GENIAL!!!!! =))
Asta cu fuga de responsabilitate nu inteleg nici eu ce legatura are si cu cine… E greu sa cresti un site, trust me. Si am si site si pisica, na. Sunt wonderwoman.
eu ce sa mai zic…
tu…tu n-ai pisica.
El…el ma are pe mine, si e ca si cum le-ar avea pe toate deodata. And Tina, you surely know i can purr…
u kittie freak. stop with the kitties.
stai ca vine tina acum sa ne stearga comentariile http://img695.imageshack.us/img695/3523/moderamsinoi.jpg
hehe… de parca nu ai sti ce responsabilitate mare e sa pui poze pe facebook.
„Iubitu’, da’ nu aia ca am un cos pe nas acolo” . „Iubitu’, dar acolo abia ma trezisem”, „Vai cum imi sta parul in poza asta, cum de-ai pus-o tocmai pe asta???”
Daca tu ii spui iubitului ca vrei sa aveti ceva impreuna si el iti spune ca aveti deja… o poza… asta nu prea mai tine de lumea virtuala si de evolutie si de ce fac retelele sociale din noi, ci tine mai mult de tampitul care iti raspunde asa. ;;)
Multumesc pentru atentie!
Am ras in gura mare…litterally…
Sa-i lasam pe altii mai „entelegenti” sa vorbeasca: http://mashable.com/2009/11/05/social-networking-isolation/