De ce nu o sa dispara cartile?

Cu o seara in urma, s-a iscat la masa la care imi serveam deliciosul cocktail un subiect care se tine scai de mine demult. Carti vs ebooks. Bineinteles au existat tabere: cei pro ebooks  si traditionalistii cu melancolia cartilor de odinioara printate pe pagini ingalbejite. Adevarul, insa, este undeva la mijloc.

Gaudeamus: scump domle scump!

Intre 25 si 29 noiembrie a avut loc la Romexpo targul Gaudeamus. Eu am ajuns vineri undeva pe la ora 7 si am putut sa ma uit in voie la toate ofertele, evitand aglomeratia de nedescris din zilele urmatoare. In ciuda faptului ca asteptam reduceri mai mari, mai ales pe fondul crizei, am fost neplacut surprinsa sa observ ca numai carti de genul: cum sa fii sexi si povestiri din blugi sau cum s-or mai numi puteau fi achizionate la pret de om sarac.

Cum m-am hotarat sa emigrez

Cu ocazia grevei Metrorex, mi s-au dat pret de un drum de jumatate de ora, toate motivele pentru care ar trebui sa-mi fac bagajele si sa plec departe de prea iubita mea patrie. Spre deosebire de domnu Tunaru, eu am gasit imaginea bucurestiului pe timp de greva, complet dezolanta. Autobuzul plin ochi, cu oameni ce privesc in gol si astept urmatoarea curba, in care oricum nu avem unde sa ne rasturnam si un batran cu o basca neagra a carui privire trista m-a infierat tot drumul.

Cel mai bun PR pentru o companie

Nu este o revelatie, dar m-am gandit sa punctez din nou de unde porneste de fapt PR-ul pentru o companie. E simplu, cel mai bun PR pentru o companie sunt proprii angajati. Poti sa dai cate comunicate vrei tu, sa faci cele mai frumoase evenimente, sa ai cele mai faine parteneriate, daca angajatii sunt nemultumiti si frustrati nu vei ajunge niciodata prea departe.

Ne povestea prin anul 3 de facultate, un prof genial de la HR o mica intamplare pe care nu o s-o uit prea curand. Aventurier de fel, omul nostru s-a dus intr-o zi intr-o mica catarare. Alaturi de grupul lui, mai era inca o gasca de nebuni porniti sa cucereasca ilustrul munte. In momentul in care au ajuns sus, omul si partenerii aventurieri, extenuati de calatorie, dar plini de entuziasm au deschis o sticla de sampanie. Sa va mai spun inca o data imprejurarile: noapte, extenuare, munti, izolare totala.

Mi-e dor de Craciun.

Oamenii au nevoie de constante, de rutina aia placuta, care chiar daca te scoate din minti uneori, ai permanent comfortul ca ea te asteapta. Craciunul imi aminteste acum de ingeri in zapada, de arome de vin fiert si ciocolata calda, de fulgi de nea si de citirea permanenta a Iernei pe ulita de Cosbuc. Si in ciuda urii mele permanente pentru o sarbatoare supraevaluata, anul asta, Craciunul aduce amintiri cu parfum de scortisoara si fundal de colinde.

Craciunul e un fel de rascruce anuala: evaluezi prietenii, te intrebi daca ai tai mai locuiesc acolo, vezi daca prietenul te iubeste cu adevarat (presents!!) etc. Adevarul e ca de Craciun iti dai seama cine este important: persoanele cu care iti petreci cele 3 zile sunt in definitiv cele ce conteaza la final de zi. Nu stiu exact cand a incetat sa-mi mai placa Craciunul, cand impodobirea bradului si aprovizionarile cu cantitati industriale de mancare, au devenit adevarate corvoade. Azi insa mi-am amintit ca sentimentul de a fi iarasi un copil, ce obisnuia sa manance turturi si sa se dea cu apa rece pe fata, doar sa n-adoarma de Ajun, este unul din cele mai frumoase emotii umane, asa ca m-am hotarat sa nu ma mai privez de el.

Si ca sa inchei acest post ce nu ma caracterizeaza, va las cu Tori.

Despre noua generatie de cupluri

In ciuda faptului ca de dimineata pana seara sunt online, dintotdeauna am fost obsedata de impactul pe care l-a avut asupra relatiilor interumane, plecand de la celebrul MIRC, ajungandu-se acum la sistemele social media, de care suntem cu totii atat de dependenti. Trecand peste toate asa zisele prietenii virtuale, care tin deja de domeniul trecutului, ceea ce m-a frapat in ultima vreme este relatia cuplului atinsa de online.

S-au tampit advertiserii

Se pare ca moartea vinde haine. Sau cel putin asa cred autorii campaniilor de mai jos. Mi se pare de-a dreptul absurd, dar cum spunea un nene celebru: scopul scuza mijloacele.

Campanie impotriva votului ilegal

„Votul ilegal înseamnă închisoare”. Mai nou asta puteti citi pe panoul autobuzului printre „Legaturi cu liniile…”. si anuntarea urmatoarei statii. Campania de informare a fost demarata conform EVZ de Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu scopul de informa alegătorii cu privire la riscurile pe care le presupune nerespectarea legii electorale.